Ludovice, neinspirate momente îţi alegi. Păi, tu nu te uiţi pe OTV, să vezi că s-a fâsâit cazul Elodia şi e loc de unul proaspăt, acum, “în lumina Sărbătorilor şi căldura cumpărăturilor de iarnă, pentru care românii au luat cu asalt şi au scos din buzunar“?
Astea-s motivele generice pentru care m-am gândit că vrei să-ţi fac blog şi nu ştii. Dar şi pentru că, desigur, m-am săturat de banii primiţi de la Năstase, de n-am unde-i pune, pentru că am un plan meschin de a fecunda în toate partidele până îmi dau seama unde-i mai mare viteza la net, pentru că, fireşte, m-a siluit Ciutacu, iar eu execut, deoarece şi el execută ce zice Oligarhu’ şi, nu în ultimul rând, ca să ne spui şi tu cu gura ta o vorbă, două, la corazon, de bună voie, fără să te înregistrăm sau filăm. Că noi avem trebi mai importante; am pofti să aflăm direct de la tine, iar apoi vedem dacă te credem sau nu.
Ştii unde să mă găseşti…
(nu îţi imaginezi câtă expunere îţi aduce replica asta)
December 20, 2007 at 11:39 pm
Aici va să vie găleata cu flegme şi cu doar un pic de spumă de laude. Să nu intri în panică, se practică… Tu vezi cu articolele.
December 23, 2007 at 6:41 pm
December 23, 2007 at 9:10 pm
Un buboi purulent
Cariera prezidențială a lui Traian Băsescu a început cu o cacealma de proporții despre care nu se mai spune acum mai nimic. Băsescu nu a avut nici o reținere în a vărsa un șuvoi de lacrimi mai mult sau mai puțin fierbinți pentru a-l (chipurile) căina pe Stolojan, cel ce ulterior va deveni singurul revoluționar din Piața Universității care ar putea să și cumpere piața cu totul, la o adică. Cu ocazia micii înscenări tragi-comice din campania electorală, Băsescu avea să își arate măsura talentului său de farsor, de jucător la bluf și la cacealma, de pokerist politic fără scrupule. Dealtfel, ocaziile de a-și pune în practică talentul nu vor întîrzia să apară, iar micul Machiavelli de Dîmbovița nu va ezita să o facă. În lupta pentru Președinție el va reuși să încline voturile în favoarea sa, profitînd de antipatia foarte extinsă în rîndurile populației față de contracandidatul său, Adrian Năstase, dar și de pocnitoarea politică aruncată pe piață, aceea că Năstase ar fi încercat să fraudeze alegerile. Aceste acuzații nu au fost niciodată dovedite, iar Băsescu va continua să își consolideze cariera politică otrăvind fîntînile și pîrjolind holdele bunului simț.
Din noiembrie 2004 și pînă în prezent, românii au devenit fără voia lor cobai pentru diferitele metode, tehnici și tactici de propagandă și înșelătorie politică aplicate de către Președintele lor. Dealtfel, un președinte mai nimerit pentru actuala stare de degringoladă socială din România nici nu se putea găsi. Băsescu a reușit performanța greu de atins de a dovedi prin acțiunile și declarațiile sale că deține toate caracteristicile negative de care este acuzat poporul pe care îl conduce că le-ar avea. Ca o ironie a sorții, un om ajuns Președinte printr-un accident istoric, accident numit Adrian Năstase, a arătat că oricum este un exponent de seamă al celor mai mulți români de rînd. Lipsa de educație, mitocănia, grobianismul, tare de care este acuzată societatea autohtonă că ar fi iremediabil afectată, au devenit pentru Băsescu un model de comportament și o platformă ,,politică”.
În condițiile integrării Românei în Uniunea Europeană, s-a vorbit pînă la epuizare despre faptul că românii, ca popor, trebuie să treacă printr-un proces rapid, dar fundamental, de emancipare. Că este nevoie de modele sociale și politice, de oameni care să se constituie în repere ale europenismului autohton. În total contrast, Băsescu nu a fost decît un reper de cameleonism, de gîlceavă, de arivism politic și nu numai. A plîns, rîs, a hăhăit, s-a făcut frate și cu Dracul ca să treacă puntea procentelor din sondaje, dovedindu-se a fi cel mai mare rău de care România se putea lovi în încercarea de a nu se complace într-o stare de ignoranță și marginalizare istorică. Mass media au fost suprasaturate de aventurile Marinărașului cel viteaz, care nu a găsit nici un prilej ca fiind prea desuet pentru a căpăta vizibilitate media și a fi în acest fel mereu în casele românilor. Au devenit deja celebre băile sale de mulțime în care pretinde că se face frate cu poporul amărît și înfometat care se înghesuie să îi strîngă mîna în speranța ca așa va scăpa de foame.
Nu este de mirare că, în aceste condiții, vestea că Băsescu va fi supus unei intervenții chirurgicale a fost primită de unii români cu o satisfacție nedisimulată. Manifestîndu-se timp de aproape 3 ani ca un boier pe feuda proprie, Traian Băsescu a stîrnit în opozanții săi reacțiile pe care orice dictator le trezește în sufletul celor asupriți, căci cei ce nu au fost atît de ignoranți pentru a se supune orbește noului Tătuc au intuit că, încet, dar sigur, premisele pentru instaurarea unui nou regim dictatorial sînt îndeplinite. Dacă, în condițiile unei societăți civilizate, boala unui om, fie el și Președintele, nu reprezintă decît motiv de sinceră compasiune din partea concetățenilor săi, iar reacțiile pe care opozanții lui Băsescu le-au avut în România nu pot ține, omenește vorbind, decît de patologic, românii care i-au dorit lui Traian Băsescu să domine sondajele făcute printre drăcușori și cazane cu smoală au avut toată justificarea din lume. Pentru că Băsescu nu culege decît ce a semănat. Lupta nemiloasă pe care el a dus-o cu orice potențial adversar al său, politician sau om de rînd, încălcarea, strict în interes propriu, a oricărei reguli ce ar fi ținut nu numai de lupta politică, dar și de civilitate și bun simț, încercarea de a profita, lipsit de orice scrupul, de cel mai mic amănunt pentru a-și îmbunătăți imaginea, au făcut ca anunțul unei iminente intervenții chirurgicale asupra Președintelui să fie privit de mulți ca fiind doar o altă luptă din continuul război băsescian de atragere a atenției asupra pesoanei sale. Numai din acest puct de vedere și trebuie meditat asupra calității umane și politice a celui pe care îl numim Președintele României. Pentru orice alt politician sau om de rînd, anunțul unei probleme de sănătate ar fi fost primit de către concetățenii săi cu compasiunea cu care trebuie tratată a astfel de problemă delicată. În cazul lui Băsescu însă, s-a pus problema dacă nu cumva este doar un alt joc politic, întocmai ca în fabula cu Petrică și Lupul. Deși se prea poate ca de data aceasta Petrică Băsescu să fii avut reale probleme de sănătate, el nu a mai fost crezut de o bună parte a românilor. Mai ales că întreaga poveste a fost tratată din nou de către staff-ul prezidential exclusiv sub aspect imagologic, atît înainte cît și după operație. Băsescu a arătat, dacă mai era nevoie, că mitocănia și proasta creștere nu pot fi anihilate nici de o (prezumtivă) anestezie generală căci, de cum s-a pus din nou pe picioare, și-a reluat nestingherit glumele de cel mai cras prost gust posibil.
Un președinte ca Traian Băsescu poate avea succes doar într-o societate asemeni lui. Din păcate, societatea românească este bolnavă de ignoranță și superficialitate, de minciună și trădare. Sărăcia și lipsa educației au condus la o cursă nebună spre parvenitism, cursă în care cei mai slabi sînt călcați în picioare și dați deoparte fără milă. Mitocănia generalizată, răutatea atotprezentă, lipsa celei mai mici urme de grijă a românilor față de cei de lîngă ei, au făcut ca societatea să devină un organism bolnav, iar organismele bolnave își pierd, după cum se știe, capacitatea de autoapărare. Atunci ele sînt invadate de eczeme, de răni deschise prin care pot fi atacate de viruși, bacterii sau viermi, de pustule pline de lichid purulent care se umflă, cresc și se dezvoltă pînă cînd aduc organismul afectat la o stare de rău iremediabil, fără a-i lăsa vreo șansă de supraviețuire.
December 25, 2007 at 11:14 am
La multi ani tuturor!
Bravo, Darius, ai avut o idee buna! Ludovic, nu te lasa calcat in picioare de nemernici!
December 25, 2007 at 11:15 am
Nu ar fi bine sa apara si niste link-uri prietene?
December 25, 2007 at 7:13 pm
Bine ati venit (de fapt o sa veniti) in aiureala asta numita blogosfera. Un rau necesar, ce naiba. S-au dus vremurile cind ne cinta Andries subversiv despre cascaval, acum trebuie sa ne refulam pe bloguri. Pai ce mai stati, dati-i drumul ! Lumea asteapta cu sufletul la gura. Sincer va spun ca n-am nici o parere despre faza cu accidentul, la fel de sincer va spun ca nici n-am urmarit subiectul, in ajun de sarbatori am avut alte preocupari. Doar un sfat, daca e voie: daca aveti dreptul la masina cu sepepist folositi-va de acest drept. E mai sigur.
Cit despre mine, as putea sa ramin anonim. WordPress asta m-a pus sa-mi fac un cont ca sa pot sa ma “loghez“, vezi doamne. Asa ca va rog sa renuntati la faza cu logatul pentru a posta un comentariu. Eu am vrut, de exemplu, sa-mi fac cont cu numele s-m.ro, ca asa e si site-ul meu de baza: http://www.s-m.ro (scrie acolo de ce). Numai ca nu merge, asa ca nu puteti sa va dati seama cine naiba e smro asta. Fiindca nu am cont gratuit de genul: eu.wordpress.com ci am preferat sa mi-l instalez singur pe domeniul meu. Asa ca logarea asta e apa de ploaie, am renuntat si eu la ea. Mult succes la scris, va asteptam.
December 25, 2007 at 8:56 pm
Ideea cu acest blog a fost chiar inspirata, dupa parerea mea. Domnule Orban, sa stiti ca mai sint destui oameni in tara asta care cred in Dumneavoastra. Craciun fericit si linistit tuturor si numai bine!
December 26, 2007 at 3:34 pm
Lala, or să vină, care le-o vrea patronul spiritual al blogului, recte cel căruia-i poartă numele.
October 14, 2008 at 12:15 am
Hello.
reflects the couple’s low-key approach to their royal connections.
Bye.